Ce este sindromul vestibular la câini?
Sindromul vestibular este o tulburare a sistemului care ține echilibrul. Sistemul vestibular are o parte periferică, în urechea internă și nervul vestibular, și o parte centrală, în trunchiul cerebral și cerebel. Când una dintre ele este afectată, creierul primește informații greșite despre poziția capului, iar câinele are senzația că lumea se învârte.
Boala nu este rară: un studiu pe pacienții clinicilor veterinare obișnuite din Marea Britanie a găsit aproximativ 8 cazuri la 10.000 de câini, cu o vârstă mediană la diagnostic de aproape 13 ani.
Ce semne dă sindromul vestibular?
Semnele apar de obicei brusc, uneori peste noapte:
- cap înclinat într-o parte, cel mai frecvent semn;
- nistagmus: ochii se mișcă ritmic, de obicei dintr-o parte în alta;
- strabism pozițional: un ochi coboară când i se ridică capul;
- mers dezechilibrat, cu căderi, rostogoliri sau mers în cerc spre aceeași parte;
- greață: salivare, vomă, refuzul mâncării; câinele poate avea greață și fără să vomite.
La sindromul vestibular periferic pot apărea și paralizia nervului facial (pleoapa sau buza căzută pe o parte) sau sindromul Horner (pupilă mică, pleoapă căzută, a treia pleoapă vizibilă), mai ales când cauza este în ureche.
Sindromul vestibular este periferic sau central?
Diferența contează cel mai mult pentru prognostic: forma periferică este de obicei mai blândă, cea centrală indică o boală a creierului. Examenul neurologic le deosebește prin câteva semne:
| Periferic (ureche, nerv) | Central (creier) | |
|---|---|---|
| Starea de conștiență | Normală, deși câinele pare amețit și speriat | Poate fi modificată: somnolent, apatic, dezorientat |
| Poziționarea picioarelor | Normală la testare | Deficite: nu își corectează repede poziția labelor |
| Nistagmus | Orizontal sau rotator | Poate fi vertical sau diferit între cei doi ochi |
| Alți nervi cranieni | Doar nervul facial poate fi afectat | Pot fi afectați și alți nervi: înghițit, mușchii maxilarului, sensibilitatea feței |
| Evoluție | Se ameliorează în zile | Stagnează sau se agravează |
Sindromul vestibular central poate fi cauzat de inflamații ale creierului, tumori sau accidente vasculare. Diagnosticul lui cere de obicei RMN și uneori analiza lichidului cefalorahidian.
Ce este sindromul vestibular idiopatic al câinelui bătrân?
Este forma cea mai frecventă de sindrom vestibular periferic. „Idiopatic” înseamnă că nu i se găsește o cauză. Apare mai ales la câinii de peste 9 ani, este acut, nedureros și începe să se amelioreze singur. Într-un studiu pe 188 de câini cu sindrom vestibular periferic, 68% aveau forma idiopatică, iar 26% o otită medie sau internă.
Diagnosticul se pune prin excludere: medicul examinează urechile, face examenul neurologic, recomandă analize de sânge (inclusiv hormonii tiroidieni) și măsurarea tensiunii arteriale. Dacă semnele nu sunt tipice, urmează imagistica.
Cât durează sindromul vestibular la câini?
Majoritatea câinilor cu forma idiopatică arată o ameliorare în câteva zile, iar semnele dispar de obicei complet în 2-4 săptămâni. Înclinarea capului este de obicei ultimul semn care se corectează.
Nu toți se recuperează complet. Într-un studiu cu urmărire de un an, 27% dintre câinii cu forma idiopatică au rămas cu o ușoară înclinare a capului, iar 22% au avut o nouă criză vestibulară. Câinii rămași cu capul puțin înclinat trăiesc de obicei normal.
Ce cauze din ureche dau sindrom vestibular?
Cea mai importantă este otita medie sau internă, adică infecția sau inflamația urechii din spatele timpanului. Indicii: scurgeri sau miros din ureche, scărpinat, scuturat din cap, durere la atingerea urechii, uneori paralizie facială sau sindrom Horner pe aceeași parte. Otita medie are nevoie de tratament țintit, diferit de îngrijirea formei idiopatice, iar diagnosticul cere examinarea urechii și uneori imagistică. Mai rar, cauzele periferice sunt traumatismele, tumorile sau inflamația nervului.
Când este sindromul vestibular îngrijorător?
Semnele care sugerează o cauză centrală sau o altă boală serioasă:
- câinele este somnolent, confuz sau greu de trezit;
- își târăște picioarele sau nu le poziționează corect;
- nistagmusul este vertical sau își schimbă direcția;
- are dificultăți la înghițit sau alte semne la nivelul feței;
- semnele nu se ameliorează deloc în primele zile sau se agravează;
- apar crize sau episoade care vin și pleacă.
Mergeți imediat la cea mai apropiată clinică veterinară cu serviciu de urgență dacă apar crize, dacă nu se mai poate trezi sau ridica deloc, dacă vomită repetat și nu poate bea apă sau dacă ați observat și alte semne grave, de exemplu respirație dificilă.
O consultație de neurologie vă spune de unde vine problema și ce aveți de făcut.
Cum se tratează sindromul vestibular la câini?
Tratamentul depinde de cauză. Forma idiopatică nu are un tratament care să o vindece mai repede: medicul tratează greața și deshidratarea, iar restul îl face timpul. Pentru mai multe medicamente propuse ca să scurteze boala nu există până acum dovezi solide, iar în studiul din 2023 majoritatea neurologilor intervievați foloseau în primul rând perfuzii și un medicament împotriva vomei. Otita medie sau internă are nevoie de tratament țintit, iar formele centrale se tratează după boala găsită la RMN și la analiza lichidului cefalorahidian. De aceea, înainte de tratament, contează să știți ce formă are câinele.
Ce puteți face acasă pentru un câine cu sindrom vestibular?
Îngrijirea de susținere este, de fapt, tratamentul principal al formei idiopatice:
- Un spațiu sigur: un pat moale pe podea, într-o cameră liniștită, fără scări sau mobilier de pe care să cadă.
- Apă și mâncare la îndemână: boluri ridicate la nivelul capului; ajutați-l să mănânce ținându-l sprijinit. Bucățile mici, cu gust bun, sunt mai ușor acceptate.
- Ieșiri asistate: scoateți-l des, în ham, susținându-l cu un prosop sub abdomen.
- Medicamentele pentru greață le alege medicul veterinar; în formele severe, câinele poate avea nevoie de perfuzii pentru hidratare până mănâncă și bea singur.
- Mișcarea treptată: după ce poate sta în picioare, plimbările scurte îl ajută să se readapteze.
Sunați medicul veterinar dacă nu bea apă o zi, dacă vomită repetat sau dacă nu urinează.
Când veniți la consultație neurologică?
O consultație neurologică este utilă când semnele nu se potrivesc cu forma idiopatică, când ameliorarea întârzie, când episoadele revin sau când câinele este tânăr. Examenul arată dacă leziunea este periferică sau centrală și ce investigații au sens. Episoadele scurte de dezechilibru care vin și pleacă pot fi confundate cu crizele sau cu leșinul, diferențe explicate în articolul criză sau leșin. Pentru alte semne, vedeți ghidul simptomelor neurologice la câini. Dacă veniți din alt oraș, citiți informațiile pentru pacienți din afara Clujului.
O consultație de neurologie vă spune de unde vine problema și ce aveți de făcut.
Întrebări frecvente
Sindromul vestibular la câini este un accident vascular cerebral?
De obicei nu. Forma cea mai frecventă la câinii bătrâni este cea idiopatică, care pornește din urechea internă și nervul vestibular. Accidentele vasculare cerebrale pot da semne asemănătoare, iar examenul neurologic ajută la deosebirea lor.
Câinele cu sindrom vestibular are dureri?
Forma idiopatică nu este dureroasă. Câinele este însă amețit și speriat, poate avea greață și poate refuza mâncarea. Durerea la atingerea urechii sau a capului sugerează altă cauză, de exemplu o otită.
Sindromul vestibular poate reveni?
Da, la o parte dintre câini. Într-un studiu, aproximativ unul din cinci câini cu forma idiopatică a avut o nouă criză vestibulară în primul an. Un nou episod merită reevaluat, pentru că trebuie exclusă o altă cauză.
Pot să plimb câinele cu sindrom vestibular?
Doar scurt, pe teren plat, în ham și cu lesă scurtă, după ce poate sta singur în picioare. Mersul ajută creierul să se adapteze, dar căderile pe scări sau pe suprafețe alunecoase trebuie evitate.
Surse
- Mertens AM, Schenk HC, Volk HA 2023, Current definition, diagnosis, and treatment of canine and feline idiopathic vestibular syndrome, Frontiers in Veterinary Science
- Orlandi R. et al. 2020, Clinical signs, MRI findings and outcome in dogs with peripheral vestibular disease: a retrospective study, BMC Veterinary Research
- Radulescu SM et al. 2020, Vestibular disease in dogs under UK primary veterinary care: epidemiology and clinical management, Journal of Veterinary Internal Medicine
- MSD Veterinary Manual (Dog Owners), The Neurologic Evaluation of Dogs
Informațiile din acest articol au rol informativ și nu înlocuiesc consultația medicală veterinară.