Cum arată o criză epileptică la pisică?
La pisică, multe crize încep focal, adică dintr-o singură zonă a creierului, și se văd mai ales la nivelul feței. Pisica poate avea zvâcniri ale buzelor, ale mustăților sau ale urechilor, poate mesteca în gol, lingea sau înghiți repetat și saliva abundent. Unele pisici fug brusc prin casă, au pupilele foarte dilatate, scapă urină sau fecale, ori par speriate fără motiv.
O criză focală poate rămâne localizată sau se poate extinde la tot creierul. Atunci pisica cade, își pierde cunoștința, se rigidizează și face mișcări de pedalare: aceasta este criza generalizată. În studiile pe pisici cu epilepsie idiopatică, aproximativ jumătate au avut atât crize focale, cât și generalizate. Crizele durează de obicei 1-3 minute.
Ce urmează după criză
În faza postictală, perioada de revenire, pisica poate fi agresivă, dezorientată, poate părea că nu vede sau nu aude, poate merge nesigur, mânca sau bea mult. Fiți precauți când o atingeți imediat după criză, pentru că poate zgâria sau mușca fără să vă recunoască.
Formele de crize sunt explicate pe larg în articolul despre tipurile de crize epileptice.
Ce poate fi confundat cu o criză la pisică?
Nu orice episod ciudat este o criză. La pisici, medicul trebuie să deosebească crizele de leșinul de cauză cardiacă, de problemele de echilibru (sindrom vestibular), de durerea de gât, de comportamentele compulsive, de comportamentul din perioada de călduri, de sindromul de hiperestezie felină (pielea de pe spate „se încrețește”, pisica se întoarce brusc și își atacă coada) și de sindromul de durere orofacială. De aceea o filmare a episodului este foarte utilă.
Ce cauzează epilepsia la pisici?
La pisici, o cauză concretă în creier se găsește mai des decât la câini. Într-o sinteză a studiilor publicate, epilepsia structurală (produsă de o leziune în creier) a reprezentat 40-70% dintre tulburările cu crize repetate la pisici, epilepsia idiopatică (fără cauză identificată) 22-57%, iar crizele reactive (produse de o problemă din afara creierului) aproximativ 15-25%. Cifrele variază mult între studii.
Cauze în creier (structurale)
- tumori, mai ales meningiomul (o tumoră a învelișurilor creierului), limfomul și gliomul;
- inflamații și infecții ale creierului, de exemplu peritonita infecțioasă felină (PIF), toxoplasmoza sau criptococoza;
- traumatisme ale capului și probleme vasculare;
- necroza hipocampului, o leziune descrisă în ultimii ani la pisici, asociată cu crize în serie, salivație și agresivitate.
Cauze din afara creierului (crize reactive)
- glicemia scăzută, calciul scăzut;
- bolile de ficat, inclusiv șuntul portosistemic (o anomalie a vaselor de sânge ale ficatului). La pisici, analizele de rutină pot ieși normale chiar dacă șuntul există;
- intoxicațiile, de exemplu cu insecticide. Un caz frecvent: un antiparazitar spot-on pentru câini, cu permetrină, aplicat pe pisică. Într-un studiu pe 286 de pisici expuse, 87,8% au avut tremurături, zvâcniri musculare sau convulsii.
La ce vârstă apare?
Pisicile cu epilepsie idiopatică au fost în medie mai tinere la debut, în jur de 3,5-4,6 ani, față de aproximativ 8 ani la pisicile cu o cauză structurală. Vârstele se suprapun, deci vârsta singură nu stabilește cauza.
Cum se pune diagnosticul la pisici?
Diagnosticul urmează aceiași pași ca la câine, cu câteva particularități. Se pornește de la istoric, filmare și examenul clinic și neurologic. Urmează analizele de sânge și urină, acizii biliari pentru ficat, măsurarea tensiunii arteriale și, la pisicile mai în vârstă, analizele de tiroidă. Dacă rezultatele nu explică crizele, următorul pas este RMN-ul cerebral și analiza lichidului cefalorahidian (lichidul din jurul creierului), care pot arăta tumori, inflamații sau infecții.
Electroencefalograma (EEG) este folosită mai rar la pisici decât la câini, iar valoarea ei în diagnosticul de rutină la această specie nu este încă bine stabilită. Pașii diagnosticului sunt detaliați în articolul despre cauzele crizelor și diagnostic.
O consultație de neurologie vă spune de unde vine problema și ce aveți de făcut.
Cum se tratează epilepsia la pisici?
Dacă se găsește o cauză, se tratează în primul rând cauza: infecția, inflamația, problema de ficat sau intoxicația. Tratamentul antiepileptic se ia în calcul mai ales când crizele sunt dese, apar în serie sau există o leziune cunoscută în creier. Medicamentul, doza și durata tratamentului le stabilește medicul veterinar, iar pentru unele medicamente sunt necesare analize de sânge periodice.
Rezultatele la pisici sunt, în general, încurajatoare. Într-un studiu pe pisici cu epilepsie idiopatică suspectată, aproximativ 40% au ajuns fără crize, alte 40% au avut cel puțin jumătate din numărul de crize de dinainte, iar aproximativ 20% nu au răspuns la tratament. Într-un alt studiu, pe 76 de pisici cu epilepsie de cauză necunoscută, 42% au intrat în remisie completă. Tratamentul nu se oprește însă pe cont propriu: reducerea se face doar după o perioadă lungă fără crize, treptat și la recomandarea medicului.
Cât trăiește o pisică cu epilepsie?
Multe pisici cu epilepsie trăiesc ani buni cu o viață normală. Pisicile care au crize, dar nu au alte semne neurologice între ele, au în general un prognostic bun. În studiul elvețian pe 76 de pisici cu epilepsie de cauză necunoscută, 91% erau încă în viață la momentul evaluării, la cel puțin un an după externare. La epilepsia structurală, durata și calitatea vieții depind de cauza găsită: o infecție sau o inflamație tratabilă are alt parcurs decât o tumoră. Medicul vă poate da un prognostic realist doar după investigații.
Prin ce diferă epilepsia la pisici de cea la câini?
| Pisici | Câini | |
|---|---|---|
| Aspectul tipic al crizelor | Des focale, cu semne la nivelul feței (salivație, zvâcniri, mestecat), uneori cu generalizare | Cel mai des focale cu extindere la tot corpul (generalizare) |
| Cea mai frecventă cauză | Cauzele structurale sunt găsite des, în multe studii la aproape jumătate din pisici sau mai mult | Epilepsia idiopatică |
| Rolul geneticii | Puține dovezi | Predispoziție ereditară probabilă la multe rase |
| Remisie sub tratament | Raportată relativ des (în jur de 40% în unele studii) | Mai rară, aproximativ 15-30% în studiile din spitale |
Pentru comparație, găsiți informațiile despre câini în articolul despre epilepsia la câini.
Când este urgență?
Dacă o criză durează mai mult de 5 minute, dacă pisica face crize una după alta fără să își revină între ele sau dacă bănuiți o intoxicație, mergeți imediat la cea mai apropiată clinică veterinară cu serviciu de urgență. Pașii concreți sunt descriși în articolul ce faceți în timpul unei crize. Pentru investigarea crizelor repetate, după ce pisica este stabilă, puteți solicita o consultație în epilepsie.
Întrebări frecvente
Pisica mea face spume la gură și tremură. Este o criză?
Poate fi, dar nu neapărat. Salivația și tremurăturile apar și în intoxicații, în special cu produse antiparazitare pentru câini aplicate pe pisici, ori în stres puternic. Dacă episodul nu se oprește în câteva minute sau pisica nu își revine, mergeți imediat la cea mai apropiată clinică veterinară cu serviciu de urgență.
Pisicile de apartament pot avea epilepsie?
Da. Epilepsia nu ține de stilul de viață. Unele cauze, cum sunt traumatismele sau anumite infecții, sunt mai probabile la pisicile care ies afară, dar crizele pot apărea la orice pisică.
Crizele pisicii pot fi declanșate de anumite momente din zi?
La pisicile cu epilepsie idiopatică, crizele au fost observate cel mai des în repaus, nu în timpul efortului. Notați în jurnal ora și ce făcea pisica înainte, pentru că aceste detalii ajută la diagnostic.
Epilepsia la pisici se transmite la puii ei?
Spre deosebire de câini, la pisici există foarte puține dovezi pentru o cauză genetică a epilepsiei idiopatice. Nu este o boală contagioasă.
Surse
- Pakozdy A., Halasz P., Klang A. 2014, Epilepsy in cats: theory and practice, Journal of Veterinary Internal Medicine 28(2):255-263
- Hazenfratz M., Taylor S.M. 2018, Recurrent seizures in cats: diagnostic approach, when is it idiopathic epilepsy?, Journal of Feline Medicine and Surgery
- Szelecsenyi A.C. et al. 2017, Survival in 76 cats with epilepsy of unknown cause, Veterinary Record 181(18):479
- Sutton N.M. et al. 2007, Feline permethrin spot-on poisonings reported to the VPIS London, Journal of Feline Medicine and Surgery 9(4):335-339
- Berendt M. et al. 2015, IVETF: definiția, clasificarea și terminologia epilepsiei la animalele de companie, BMC Veterinary Research 11:182
- Potschka H. et al. 2015, IVETF: evaluarea rezultatelor tratamentului în epilepsia canină și felină, BMC Veterinary Research 11:177
Informațiile din acest articol au rol informativ și nu înlocuiesc consultația medicală veterinară.