Ce rase de câini fac mai des epilepsie?
Rasele cu cea mai bună documentare sunt cele din tabelul de mai jos. Pentru fiecare există cel puțin un studiu publicat care arată o frecvență mai mare a epilepsiei idiopatice (epilepsie fără o cauză identificabilă în creier sau în restul corpului, cu suspiciune de origine genetică) sau caracteristici aparte ale bolii.
Pentru comparație: în populația generală de câini, frecvența epilepsiei este estimată la aproximativ 0,6-0,75%, iar un studiu pe câinii din cabinetele veterinare din Marea Britanie a găsit 0,62%. Consensul IVETF consideră o frecvență de peste 2% într-o rasă ca un argument pentru o influență genetică.
Tabel: rasă, ce este documentat, sursă
| Rasă | Ce este documentat | Sursa |
|---|---|---|
| Ciobănesc belgian (Tervueren, Groenendael) | Frecvență 9,5% în Danemarca; 33% într-o familie mare. Vârsta medie la debut: 3,3 ani. Predomină crizele focale care se pot generaliza. | Berendt 2008, 2009, citați în Hülsmeyer 2015 |
| Border Collie | Printre rasele cel mai des afectate în studiile din Marea Britanie. Vârsta mediană la debut: 2,5 ani. Crize în serie la 45% dintre câinii studiați; evoluție adesea severă. | Hülsmeyer 2010, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Ciobănesc australian | Vârsta mediană la debut: 2,5 ani. Răspuns slab la tratament (cel puțin o zi cu crize pe lună) la 56% dintre câinii studiați. | Weissl 2012, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Labrador Retriever | Frecvență 3,1% în Danemarca. Vârsta medie la debut: aproximativ 2,5-3 ani. | Berendt 2002, Jaggy 1998, citați în Hülsmeyer 2015 |
| Golden Retriever | Frecvență 3,9% într-un studiu suedez; 48% dintre câinii afectați au avut crize în serie. Vârsta medie la debut: aproximativ 2 ani. | Winnerby 2026; Srenk 1994, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Border Terrier | Frecvență 13,1% într-o populație din Germania; șanse de 2,7 ori mai mari decât la metiși în Marea Britanie. Evoluție ușoară la 70% dintre câini. | Kloene 2008; Kearsley-Fleet 2013 |
| Spinone italian | Frecvență 5,3% în Marea Britanie. Vârsta medie la debut: 38 de luni. | De Risio 2015, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Lagotto Romagnolo | Epilepsie juvenilă benignă: debut în jurul vârstei de 6 săptămâni, crizele dispar spontan de obicei până la 8-13 săptămâni. Cauză genetică identificată (gena LGI2); există test genetic. | Jokinen 2007, Seppälä 2011, citați în Hülsmeyer 2015 |
| Spitz finlandez | Frecvență 5,4% în Finlanda. Vârsta mediană la debut: 3 ani. Predomină crizele focale. | Viitmaa 2013, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Petit Basset Griffon Vendéen | Frecvență 8,9% în Danemarca. Vârsta mediană la debut: 2 ani. | Gulløv 2011, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Ogar irlandez (Irish Wolfhound) | Frecvență 18,3% într-o populație din SUA; la 73% dintre câini prima criză a apărut până la 3 ani. | Casal 2006, citat în Hülsmeyer 2015 |
| Ciobănesc german | Șanse de 1,9 ori mai mari decât la metiși în Marea Britanie. | Kearsley-Fleet 2013 |
| Vizsla maghiar, Pudel standard, Dalmațian, English Springer Spaniel | Studii de rasă care descriu epilepsia idiopatică; vârsta mediană la debut între 2,4 și 3,7 ani. | Hülsmeyer 2015 (tabelul 1) |
Cifrele vin din studii diferite, din țări diferite, cu definiții diferite ale epilepsiei. Nu le comparați direct între ele și nu le citiți ca pe un clasament. Autorii consensului IVETF notează că aceeași rasă poate arăta altfel în populații din țări diferite.
La ce vârstă apare epilepsia idiopatică?
De obicei între 6 luni și 6 ani. Acesta este intervalul folosit de consensul IVETF ca unul dintre criteriile pentru diagnosticul de epilepsie idiopatică. În tabelul de mai sus, vârsta medie la prima criză este între aproximativ 2 și 4 ani la majoritatea raselor.
Dacă prima criză apare înainte de 6 luni sau după 6 ani, crește probabilitatea unei alte cauze, de exemplu o boală a creierului, o malformație sau o boală metabolică. În aceste cazuri, consensul recomandă investigații suplimentare, inclusiv RMN cerebral și analiza lichidului cefalorahidian (lichidul din jurul creierului și măduvei). Mai multe despre acest drum găsiți în articolul despre cauzele crizelor și diagnostic.
Câinele meu este dintr-o rasă predispusă. Ce înseamnă asta pentru mine?
Înseamnă să știți cum arată o criză și ce faceți dacă apare, nu să vă așteptați la ea. Majoritatea câinilor din aceste rase nu fac epilepsie niciodată.
- Învățați semnele, inclusiv crizele focale, care pot fi discrete: zvâcnituri ale feței, priviri fixe, salivație, comportament ciudat. Vedeți tipurile de crize epileptice.
- Dacă apare un episod, filmați-l și notați durata.
- Rasa nu înlocuiește diagnosticul. Și un câine dintr-o rasă predispusă poate avea crize din alte cauze, care trebuie excluse prin analize și examen neurologic.
- La Border Collie și Ciobănescul australian, studiile descriu mai des crize în serie și forme greu de controlat. Evaluarea și tratamentul la timp contează.
O consultație de neurologie vă spune de unde vine problema și ce aveți de făcut.
Ce înseamnă pentru crescători?
Un diagnostic corect influențează direct deciziile de reproducție, nu doar tratamentul, după cum subliniază consensul IVETF. Pentru crescători, asta are câteva consecințe practice:
- Pentru majoritatea raselor nu există încă un test genetic, pentru că genele implicate nu au fost identificate. Moștenirea pare complexă, cu mai multe gene și influențe de mediu.
- Acumularea de câini epileptici în anumite linii poate ridica mult frecvența: la Ciobănescul belgian, o singură familie mare a ajuns la 33%, față de 9,5% în rasă.
- La Lagotto Romagnolo există test genetic pentru forma juvenilă benignă. Într-un studiu pe trei țări, 32% dintre câinii testați erau purtători.
- Un diagnostic de epilepsie idiopatică pus corect, cu excluderea altor cauze, este informația pe care o puteți discuta cu clubul de rasă și cu medicul veterinar înainte de o montă.
Dacă aveți un câine dintr-o rasă predispusă care a avut deja crize, o consultație în epilepsie clarifică diagnosticul și pașii următori. Pentru o imagine generală a bolii, citiți epilepsia la câini.
Întrebări frecvente
Metișii pot face epilepsie?
Da. Epilepsia idiopatică afectează atât câinii de rasă, cât și metișii. Rasele predispuse arată doar unde riscul a fost măsurat ca fiind mai mare.
Dacă rasa câinelui meu nu e în tabel, înseamnă că nu are risc?
Nu. Multe rase nu au fost studiate deloc. Lipsa din tabel înseamnă lipsa datelor, nu lipsa riscului.
Există test genetic pentru epilepsie la câini?
Pentru majoritatea raselor, nu, pentru că mutațiile responsabile nu au fost încă identificate. O excepție cunoscută este epilepsia juvenilă benignă la Lagotto Romagnolo, pentru care există un test genetic.
La ce vârstă apare epilepsia la câinii predispuși?
La majoritatea raselor studiate, vârsta medie la prima criză este între 2 și 4 ani. Excepția este Lagotto Romagnolo, la care forma juvenilă apare în jurul vârstei de 6 săptămâni.
Surse
- Hülsmeyer V.-I. et al. 2015, IVETF's current understanding of idiopathic epilepsy of genetic or suspected genetic origin in purebred dogs, BMC Veterinary Research 11:175
- De Risio L. et al. 2015, IVETF consensus proposal: diagnostic approach to epilepsy in dogs, BMC Veterinary Research 11:148
- Kearsley-Fleet L. et al. 2013, Prevalence and risk factors for canine epilepsy of unknown origin in the UK, Veterinary Record 172:338
- Winnerby M. et al. 2026, Prevalence and potential risk factors associated with idiopathic epilepsy in Golden Retrievers, Journal of Veterinary Internal Medicine
Informațiile din acest articol au rol informativ și nu înlocuiesc consultația medicală veterinară.